Poiana lu Chinezu
Cât de multe lucruri frumoase se întâmplă în România și noi nu știm... Nu că am fi de condamnat sau ceva. Că e greu să le urmărești pe toate. La ce vârtelniță infernală este viața noastră acuma, nu e de mirare că nu prea știm astfel de lucruri. Doar că, iată, de ceva vreme m-am tot gândit să încep să povestesc despre isprăvi faine din juruln nostru. Să audă lumea că se mai întâmplă și așa ceva. Să vadă că, totuși, există și motive de speranță. Binele crează bine. Eu așa cred. Și simplul (dar de fapt atât de complicatul de multe ori...) fapt că...
info_outlinePoiana lu Chinezu
Costi Azoiței este una dintre cele mai mari și respectate legende din industria tatuajelor din România, un adevărat pionier care a transformat această formă de subcultură într-o artă recunoscută și respectată la nivel național. Fondator al Next Level Tattoo și organizator al Bucharest Tattoo Convention, Costi este omul care a pus România pe harta mondială a tatuatorilor. Dincolo de tehnica lui impecabilă și de stilul vizual inconfundabil, el este un fin observator al naturii umane: prin mâinile și salonul lui au trecut mii de oameni, de la rockeri rebeli la...
info_outlinePoiana lu Chinezu
info_outlinePoiana lu Chinezu
Robert Graur, co-fondator al festivalului ne spune mai multe din bucătăria unui eveniment de business de top. Și, da, discutăm și de celebrele ”ai și tu o invitație?” Și mai discutăm despre industria muzicală. Și despre antreprenoriat. O să vezi. E fain. Și de ajutor.
info_outlinePoiana lu Chinezu
info_outlinePoiana lu Chinezu
info_outlinePoiana lu Chinezu
info_outlinePoiana lu Chinezu
info_outlinePoiana lu Chinezu
info_outlinePoiana lu Chinezu
info_outlinePodcast realizat pe baza articolului de mai jos, folosind NotebookLM.
”Auzi, știi că e contra-productiv pentru agenția ta să lauzi ce fac alte agenții, da?”.
Așa mi-a zis într-un mesaj privat un stimabil. Om de marketing. Cu un ton pe care l-am simțit semi-ironic (dar poate o fi în capul meu, cine știe…). Căci m-a văzut că am apreciat o campanie a unei alte agenții.
Și m-am enervat. După care m-am întristat. Căci nu mi se pare de nicio culoare să punem problema așa. Noi ca industrie de marketing, zic.
Ok, înțeleg, să moară capra vecinului este sport național la noi. Dar de ce să îl jucăm? De ce să nu alegem să nu îngroșăm și mai tare acest filon de invidie nesănătoasă?
Ce o fi greșit să apreciezi ce face concurența? De ce să înțelegem război prin concurență? Luat de gâți prin competiție? În loc să ne uităm cu interes la ce fac cei din aceeași breaslă. Și să ne motiveze ce fac ei ca să facem și noi mai bine. Cât de bine putem.
Hai să nu mai fim așa de mari manageri de management. Și să nu mai gândim totul în excel. Căci, parol, a fi om de omenie bate cartea de vizită.
Și, la urma urmei, pe sicriu nu cred că o să îți încrustezi funcția, este?
Întrebarea asta merită să și-o pună nu doar cei cu funcții în zona de marketing. Ci oricine. Absolut oricine. Căci mulți confundă valoarea profesională cu funcția. Abilitățile cu ce scrie pe cartea de vizită. Succesul social cu numărul de pupături în dos.
Întâi sunteți oameni. Și apoi, la oareșce distanță, aș zice, și manageri. Nu de alta, dar dacă managerul din tine se strică, omul din tine se poate repara mai ușor decât poți repara managerul dacă omul din tine se strică.
Titulatura este ca tricoul ăla al tău preferat. Pe care scrie ceva aspirațional. Îți place să îl porți. Te reprezintă. Transmite un mesaj celorlalți. Dar, când îl dai jos, rămâi la bustul gol.
Ăla ești tu. Bustul ăla gol. Tricoul e doar o cârpă care te acoperă. Frumoasă. Scumpă, de cele mai multe ori. Chiar aspirațională, dacă vrei tu să te amăgești că așa este. Dar tot o cârpă rămâne.
Care, oricum o sucim, îți ascunde bustul. Tu zici că te acoperă. Că te face să arăți mai bine. Așa o fi. Dar asta nu îl face, pe tricou, mai puțin cârpă.
Și încă ceva: tricoul este văzut mai mult de ceilalți, nu de tine. Ce vreau să zic cu asta? Păi, spune-mi tu. Dacă vrei. Și dacă poți. Și dacă înțelegi ce am vrut eu să zic cu articolul ăsta.
Aia zic.