Nici UE, nici Rusia nu ne vor binele. Deci, cu cine votăm?

Nici UE, nici Rusia nu ne vor binele, stai relax.

Că ei le au pe ale lor. Și nu e că se trezesc dimineața și își zic ”ia să vedem ce putem face noi astăzi să îi fie bine României...”.

Binele României venit de la cei doi coloși, UE și Rusia, este maximum o consecință a faptului că fiecare dintre ei își urmăresc propriul bine. Maximum, am zis!

Că asta-i miza: a cui consecință vrem să fim, a UE sau a Rusiei?

Istoric vorbind, Rusia a fost pentru noi o catastrofă continuă. Bine, pentru cei care vor să cunoască istoria. De fiecare dată când Rusia s-a gândit la binele ei și România a devenit consecința acestei gândiri, pentru noi a fost devastator. Și la fel o să fie și dacă...

Istoric vorbind, integrarea europeană a România a fost o șansă continuă. Bine, pentru care vor să cunoască istoria. De fiecare dată când România s-a conectat la Europa, pe cale de consecință țara noastră a crescut și s-a modernizat. Și la fel o să fie și dacă...

Prefer oricând ca România să fie o consecință a binelui pe care și-l vrea UE. Că firimiturile care ne rămân după ce se satură țările mari europene sunt ca o masă copioasă pe lângă ce ne pot oferi rușii. Care, de fapt, nu doar că nu îți oferă nimic, dar îți iau și masa cu tot cu firimiturile alea. Așa, de sanchi, doar că pot.

Ah, să mai zic de atitudinea unora de o naivitate adorabilă: să creadă că România își poate fi suficientă sieși. Că poate să își asigure necesarul din producție proprie. Ar fi de râs dacă nu ar fi de plâns.

Nu există NICIO țară din lumea asta care să fie în stare de așa ceva. Nu există NICIO șansă ca România să ajungă vreodată să își producă singură ce are nevoie. Nu există NICIO șansă ca ruperea de ecosistemul european să facă România să trăiască mai bine.

Iar între a face parte din ecosistemul european și a face parte din ecosistemul rusesc nu cred că e dificil de ales.

Cartea națională pe care credem că o jucăm nu mai este națională de multă vreme. Este internațională. Depinde de noi înspre ce direcție internațională ne îndreptăm.

Iar eu tare aș vrea să fie direcția aia bună, europeană. Că e mult mai bună, așa rea cum este, decât direcția aia oribilă, rusească, știi cum zic.

Ura cu care îți spun unii că ți-ar sparge capul.

Asta este uluitoare. Asta este întristătoare. Asta este miza, cred.

”Lasă că vine ea vremea când vă dăm cu barda-n cap!”. ”Fugi, măh șobolanule, cât mai poți!”. ”Pământ pe tine, măh!”.

De astea. Din registrul ăsta. Din partea unor oameni care, dacă ai ieși la bere cu ei, am mari dubii că ar vorbi așa. Doar că, vezi tu, pe interneți ei pot să își arunce zoaiele sufletești.

Zoaiele astea sunt de înțeles. Dar doar atunci când vine vorba despre clasa politică. În totalitatea ei. Că tot ce am avut până acum au fost niște porcării sinistre.

Adică, serios, în timp ce scriu rândurile astea și mă gândesc la politicienii care ne-au condus, îmi crește tensiunea și scrâșnesc din dinți.

Înțeleg ura oamenilor împotriva politicienilor. Dar ce mă întristează și mă sperie un pic este că ura asta care a început împotriva politicienilor acum se revarsă și asupra celor care îi susțin pe cei din tabăra adversă. De fapt, nu este adversă, în mintea lor. Ci dușmană.

Ar ajunge să îți dea cu barda în cap la propriu doar că susții pe altcineva decât le place lor? Mă îndoiesc. Sunt puțini cei care ar ajunge la violențe de astea când ajung să se uite în ochii celuilalt. Dar sunt. Din păcate.

Barda asta a lor motivată de ura fermentată în zoaiele lor sufletești vine la pachet cu o orbire. Care orbire face ce face orice orbire de când lumea: îi împiedică să vadă că după ce dau cu barda tot ce mai rămâne este starea de luptă. Și că victimele sunt de toate părțile.

Du-te la vot. Pentru că, odată ce barda lovește și începe lupta, și tu o să te numeri printre victime. Pentru că orbirea nu alege. Este nediscriminatorie. Îi lovește pe toți la fel. Și nu ține cont de faptul că nu ai știu ce să alegi că, îți zici, nu aveai din ce alege.

Alege ne-barda, uite. Poate fi un motiv bun să te duci la vot. Să alegi ne-lupta. Să alegi ne-victimele colaterale. Din care victime colatarele cei care nu se duc la vot ajung întotdeauna să facă parte. De când lumea.

Aia zic.