Ce se întâmplă cu brandul tău personal când nu le răspunzi oamenilor

– Am fost foarte ocupat, de aia nu ți-am răspuns. Dar acum te rog să mă ajuți cu ceva.

Mesaj primit azi dimineață. De la un (fost) GM de mare companie. Căruia îi scrisesem în urmă cu vreo 3 luni. Să îl întreb ceva.

Ne știm destul de bine. Adică ne-am întâlnit de câteva ori. Și am povestit la telefon și prin mesaje de multe ori. Adică nu e că l-am întrebat ceva fără să ne știm sau ceva.

Nu mi-a răspuns atunci. Eu și uitasem că nu mi-a răspuns. Când mi se întâmplă așa dau din umeri și aia e, merg mai departe.

Că nu toți cei care nu răspund văd mesajul și aleg să nu răspundă. Uneori sunt erori ale sistemului sau alte de astea tehnice. Oricum, pentru mine ne-răspunsul ăsta nu contează. Stai relax, dacă vreau să dau neapărat de persoana în cauză, apoi nu scapă până nu răspunde, parol.

În speța de față, chestiunea este alta: cum adică ”am fost foarte ocupar, de aia nu ți-am răspuns”? Adică, gen, noi ceilalți n-avem nicio treabă și doar el era ocupatul de serviciu? Adică, gen, mesajul meu a fost atât de puțin important pentru el încât nu merita să îmi răspundă? Adică, gen, eu acuma ar trebui să zic ”da, șerif, te rezolv și pe tine” sau să mă burzuluiesc și să îi dau și io seen și aia e?

Ce s-a întâmplat la faza asta între mine și el intră în categoria de touchpoint de brand personal. Pe scurt, un astfel de touchpoint înseamnă orice punct de contact între lume exterioară și tu ca brand personal.

În aceste puncte de contact se întâmplă ceva magic pentru unii și ceva porcărios pentru alții: se influențează percepția celorlalți în legătură cu brandul tău personal. Punct cu punct. Picătură cu picătură.

Problemuța știi care este? Că ceilalți (este un mod generic de a-i categorisi pe cei de la care tu vrei să obții beneficii ca brand personal) lucrează foarte simplu, simplist și simplifactor. Și tu faci, de altfel, parte din ”ceilalți”. Și tu gândești simplu, simplist și simplificator.

Fiecare dintre noi avem niște sertărele în minte. Ca instrumente de lucru în relația cu ceilalți. Sertărelele astea sunt echivalente cu niște nevoi (închipuite sau nu, asta-i altă discuție) pe care noi am vrea ca ceilalți să ni le satisfacă.

Și, ca să ne fie ușor să trăim noi în viața noastră și cu ceilalți pe lângă noi, ce facem noi, fiecare dintre noi, în ceea ce privește brandurile personale ale celorlalți? Păi fix asta facem: punem fiecare brand personal în niște sertărele. Simplu, simplist și simplifactor.

Că de aia vin și zic: obiectivul fundamental al unui brand personal bine construit este să intre repede și decisiv în sertărelul celorlalți în așa fel încât atunci când ceilalți deschid acel sertărel să vadă fix brandul tău personal prima dată. Și, cumva cât de cât ideal, să te contacteze să faceți o combinație (pardon my French). Adicătelea tu să obții beneficii din faptul că tu oferi la rândul tău beneficii celui care te-a activat din sertărelul ăla din capul lui.

E complicată daravera asta cu brandul personal. Din ce în ce în mai complicată. Dar se poate face. Greu, cu trudă și sudoare. Dar se poate.

Dacă te interesează construcția unui brand personal care să și obțină beneficii de aia cu care poți să și plătești facturi (nu doar să te dai mare că ai făcut nuș câte jdemii de riciuri), vezi că am lansat de curând un program de construcție de brand personal. În 5 (plus 1) pași. Vorbim dacă vrei. Că io și știu. Îmi dai mail pe [email protected] și vorbim.

Aia zic.